Descriere carte
În timpul lansării noului produs al companiei high tech la care este angajat, Andrei, art director român stabilit în Elveţia, experimentează o viziune inexplicabilă, indusă de un desen al misterioasei Ioana. Încercând să afle identitatea acesteia și legătura dintre ei doi, devine implicat în acţiunile unui grup de artişti underground dintr-o reţea cosmopolită, grup care duce la extrem învăţăturile mentorului lor. Acuzat de crimă, trebuie să fugă. Este ghidat de Eliza, o tânără care pare să cunoască îndeaproape motivele ce i-au schimbat viaţa normală şi aproape anostă de până atunci. Pe parcursul a numai câtorva zile, Andrei realizează că adevărurile pe care le ştia despre propria persoană sunt doar o mică parte a unui puzzle care îl poartă fără voia lui prin Praga, Lausanne, Milano și un izolat sat din Banatul sârbesc.
În Malad, realitatea se întrepătrunde cu oniricul, ştiinţa cu alchimia, religia cu fanatismul, iar existenţa obiectivă se dovedeşte doar o umbră a unui alt substrat, mai adânc şi mai improbabil de conştientizat, unde moartea şi decadenţa sunt catalizatori reci ai destinului. În cele din urmă, iubirea poate să fie salvarea. Sau distrugerea, deopotrivă.
“Credința mea, care apare în filigran și în acest splendid roman, este că nu înțelegem nimic nici din viață și lume, nici din literatură, dacă operăm cu conceptele clasice de realitate și biografie. Pentru mine, literatura este întotdeauna realistă și autobiografică, pentru că prin realitate nu înțeleg numai lumea obiectuală, ci și pe cea simbolică și cyberspațială, iar din biografie nu fac parte numai evenimentele, ci și fantasmele, amintirile, jocurile imaginației. Ceva este real și autobiografic, indiferent în ce plan al lumii globale s-ar fi petrecut, indiferent că e de ordin fizic sau meta-fizic. Așa stau lucrurile și în romanul lui Alex, care îmi place foarte mult și la lectura căruia nu doar îndemn, dar aș putea spune că instig!”
(Liviu Antonesei)
“Umor, jargon corporatist, urmăriri, căutări şi dispariţii misterioase, cosmopolitism (globalizat, deci soft) şi o naraţiune suplă construită de un autor cu lecturi filosofico-psihologice, dar şi informat în ce priveşte literatura română actuală, ori mediile de afaceri. Cu alte cuvinte, dacă nu oboseşte înainte de vreme, Alexandru Voicescu se anunţă un concurent serios la publicul altor romancieri, nu atât de captivanţi, dar cu serioase motoare de promovare îndărăt.”
(Felix Nicolau)
„Romanul e scris într-un stil alert şi plăcut şi are şi personaje pline de viaţă, cu biografii încărcate, pe care Alexandru Voicescu nu întîrzie să le afişeze, imediat după ce intră în scenă personajul. La Alexandru Voicescu toate firele lăsate în urmă la un moment dat o să se lege şi o să se descifreze, exact ca la Cehov. Un roman despre soarta omului şi despre cum, oricît de implicat ar fi în mister, onirism, necunoscut, alchimie, vrăji, fanatism, omul ajunge tot la lucrurile simple şi trecătoare, cum e dragostea.”
(Mihail Vakulovski)
“Tehnica narativă stăpînită de Alex Voicescu, tehnică de trecere între stările de conştiinţă – şi, implicit, stări de agregare a enunţurilor, stări de energie a lexicului ales – ale personajului principal, îi permite autorului să ramifice povestea şi să o treacă dincolo de liniaritatea cerută de lectură. Capitolele din Malad există convenţional ca treceri-întoarceri la percepţia „normală“ a realităţii de către personajul-narator, implicit de către cititor. După elementele de conţinut, Malad poate fi un roman de dragoste, unul de mistere (alchimie, realităţi suprapuse, aleşi versus damnaţi etc.), ori chiar poliţist.”
(Cătălin Badea-Gheracostea)
„Cu o apreciere mai bine cumpănită, ca să nu spun doar vorbe de circumstanţă, un nou romancier, fiindcă prima lui carte (Malad, Ed. Herg Benet, 2015), dacă mă gândesc bine, n-are nimic a face ca proiect ori experienţă, deocamdată, cu speciile scurte ale genului, este roman roman, în toată puterea cuvântului. Şi nu unul oarecare, printre altele, de pluton, ci o construcţie extrem de ambiţioasă, complexă, bine condusă de un scriitor, cum vom vedea, înrobit efectiv de mitul şi dragostea pentru literatură, pentru artă în genere.”
(Ștefan Ion Ghilimescu)