Ani cu alcool şi sex (de Cristina Nemerovschi)
Ani cu alcool și sex continuă nihilismul, mizantropia, ironia, revolta împotriva societății manelizate, reflecțiile originale, scenele necenzurate și detaliate de sex și umorul spumos din Sânge satanic. Romanul reia carismaticul și controversatul personaj M., cu pasaje temporale din diferite perioade ale vieții sale, viața celei “mai mișto ființe care a existat vreodată pe lume”. Scena întâmplărilor este când Bucureștiul, cu barurile și cluburile în mare parte dispărute între timp, când Vama Veche, dar nu numai. În jurul lui M. gravitează atât personaje noi, la fel de memorabile, cât și aceiași R., B., A. sau D. Nostalgie, răfuiala cu timpul, dorința de a păstra intacte sentimente și ființe încheagă firul epic al întregii cărți. Dur și extrem, dar și mai întunecat-romantic decât Sânge satanic, Ani cu alcool și sex este atât un prequel, cât și un sequel, lăsând cititorul avid în așteptarea cărții care va încheia trilogia unui nihilism actual, dezinhibat, inimitabil și adesea autoironic.
Ce a văzut parisul (de Alexandru Potcoavă)
Camionul manevrează cu spatele şi opreşte la rampă. Un motostivuitor ridică paleţii şi îi depune în fabrică. Muncitorii desfac baxurile şi alimentează banda. Sticlele goale sunt transportate până la aparatul care le pune dopuri. După ce sunt închise, li se lipesc etichete şi sunt din nou ambalate pentru a fi trimise la vânzare în magazinele de suveniruri. Nu le ştampilează cu Made in China. Ar fi şi culmea, doar scrie pe ele „conţin aer de Paris”, după o idee extravagantă dar atât de lucrativă a lui Marcel Duchamp. Altfel, cine ar da pe una cinci euro?!
Dona Juana (de Lorena Lupu)
“Ştii, până la urmă cred că cel mai viu lucru la un roman erotic – mai mult decât erecţiile generate şi fiorul literar stârnit – sunt tocmai imaginile astea intime din memoria personală pe care rândurile aşternute de tine pe hârtie le mai învie o dată, făcându-te să-ţi aminteşti că n-ai murit încă.” (Cristian Mungiu)
“Acest roman mi se pare nu doar o poveste despre iubire în toate formele ei de manifestare, ci şi un eseu implicit, subversiv, despre ceea ce nu este iubirea, despre toate non-actualizările ei. Iar a nu actualiza iubirea mi se pare, à rebours, un soi de „viol“ metafizic, stupid în sine dar nutritiv pentru poveste…” (Dan-Silviu Boerescu
Malul celălalt (antologie de poezie sârba sec. XX-XXI)
Coordonatorul ediției este poetul Aleksandar Stoicovici. Traducători: Liubinca Perinat Stancova, Slavomir Gvozdenovici şi Aleksandar Stoicovici.
Reunind 37 de poeţi de limbă sârbă, aparţinând mai multor generaţii literare, antologia pe care o propunem se doreşte o panoramă a literaturii sârbe a secolelor XX – XXI, venind astfel în continuarea ultimei antologii similare, realizată de Ioan Flora cu mai bine de un deceniu în urmă (Antologia Poeziei Sârbe, sec. XIII – XX).
Prin această antologie se doreşte, pe de-o parte, dezvăluirea unei alte perspective asupra operei unor mari autori precum Vasko Popa, Miodrag Pavlović, Ivan V. Lalici, Ljubomir Simović şamd., iar pe de altă parte, readucerea în prim plan a unor autori precum Danilo Kiš, Vitomir Vito Nikolić sau Miloš Komadina, a căror poezie este prea puţin cunoscută cititorilor români.
De asemenea, un alt scop al acestui proiect este de a aduna între coperte, cei mai importanţi poeţi de limbă sârbă din prezent (Ivan Negrišorac, Jelena Lengold, Dragan Jovanović Danilov, Vojislav Karanović , Ana Ristović, Dejan Aleksić), pentru a le putea oferi cititorilor din România o imagine asupra poeziei sârbe contemporane de dincolo de Dunăre.
Teofil şi Cîinele de lemn (de Cosmin Perţa)
“Citind romanul lui Cosmin, am intrat automat în rolul unui cenzor paranoid, din ce în ce mai încruntat, pe măsură ce intram în pâinea de cuvinte. Mai încruntat fiindcă am început să adun întrebări pentru a pune la punct autorul, pentru a-l convinge că un asemenea text nu trebuie publicat, fiindcă este periculos pentru “cetăţeanul de bună credinţă”, este subversiv şi cu atât mai nociv, cu cât încearcă să se ascundă în spatele absurdului. Fiindcă nouă, cenzorilor, la cursul de cenzură aplicată ni s-a atras atenţia de la bun început: atenţie mare la absurdul cu substrat, la textele aparent schizoide! Acolo se ascunde buba! Iar buba trebuie tratată chirurgical! Cine se ascunde în spatele Câinelui de lemn? Cine e Jumătatea de Matrioşcă? Iar Şantierul e cumva La Canal? Adică personajele tale au înnebunit din cauza regimului? Nu înţeleg! Măi băiete, ai cam sărit calul! Fii atent la mine, textul tău nu poate fi publicat! Sau te apuci de scris normal, pe înţelesul omului echilibrat, sau lasă-te! Auzi la el, CHINUL VEŞNIC ŞI NEOSTOITA SCRÂŞNIRE A DINŢILOR!” (Micleușanu M.)
“Băi, Perţa ăsta e de belea. N-am mai citit nici un scriitor de ăsta care să-ţi frece creierii cum o face el. După ce termini cartea te învârţi în cerc în mijlocul camerei, ca un tâmpit, şi nu ştii ce-i cu tine, frate, pe bune. Eşti praf.” (Un băiat)
“C. Perţa pare să fie al treilea frate Strugatski. Umor, suspans, intertextualism, fantasy – acestea sunt ingredientele romanului pe care tocmai îl citesc şi în care, mai mult ca sigur, ţi-ai dori şi tu să fii personaj, fie şi măcar unul secundar. Mie mi-ar plăcea să fiu Cîinele.” (V. Leac)