Lucian Mîndruță e jurnalist de atâta vreme, încât acum îi e jenă să precizeze, de teamă să nu fie dus la muzeu.
De notat totuși că din 1992 și până de curând a fost implicat în diferite proiecte de print, televiziune, social media și, câteodată, nici un fel de media.
Azi îi învață pe alții ce i-a plăcut mai mereu: vorbitul în public despre branduri și arta de a te bâlbâi cât mai puțin la televizor.
De câțiva ani, încearcă să facă trecerea între jurnalism și PR și între calitatea de angajat și defectul de a fi patron.
Îi plac oamenii care îl contrazic. Îi iubește pe ăia care îl aprobă. Firește, vă va spune că vă adoră pe toți, pentru un like.
Are câteva hobby-uri de fițe, deși, când îl întrebi, vrea să fie un băiat popular.
Merge cu bicicleta pentru că are una mai scumpă decât o mașină normală.
Și, dincolo de toate, abia așteaptă să citească și el cartea asta, pentru că autorii (pe care îi ține într-o pivniță) i-au spus că e interesantă pe alocuri.