“Auzi, de ce nu scrie nimeni poezie despre corporatişti?” mi-a zis un prieten acum vreo cinci ani. La vremea aceea am pufnit în râs de mi-a dat şpriţul pe nas, dar, anul trecut, mi-am dat seama că se poate. Tocmai terminasem Saga – bilete la clasa din mijloc, un poem epic, ironic şi întins pe vreo 30 de pagini. Despre iubirea dintre doi corporatişti, despărţiţi în adolescenţă şi regăsiţi la disperare, pe la 30 de ani și ceva, cu ocazia unui infarct.
L-am rugat pe Paul Hitter, ale cărui desene cu miză socială și tușe cinice mă atrăgeau demult, să ilustreze câteva scene din istoria celor doi eroi ai poemului. Au ieșit 7 desene care nu doar ajută textul, ci duc povestea mai departe, o cresc și o dezvoltă. Din vagonul de accelerat Timișoara-București până pe malul mării, Paul a transcris vizual o hartă a neliniștilor, fricilor, lașităților și speranțelor unei generații care a îmbătrânit înainte de vreme, dar care încă speră la evadare.
Saga – bilete la clasa din mijloc este o carte-album despre noi și despre voi, despre cei ce umplu stația Pipera la 7 dimineață și despre cei care râd de ei întorcându-se din club, despre cei aduși la nebunie de creditul ipotecar și cei întorși victorioși și arși din Goa sau de la festivaluri. Este poezie pentru că sunteți poezie, este scrisă pentru că trebuia scrisă și este desenată ca să nu mai existe niciun dubiu.