Vineri, 8 iunie, de la ora 18.00, la Cafeneaua Alumni din corpul R al Universităţii, Str. Lăpuşneanu nr. 14, etaj V, fosta clădire Romtelecom, Iaşi, va avea loc evenimentul „Trei poeţi – trei lansări de carte de poezie”: Liviu Antonesei cu volumul de texte inedite intitulat „Povești filosofice cretane și alte poezii din insule” (Editura Herg Benet, 2012), George Serediuc cu volumul „Soarele mecanic” (editura Herg Benet, 2011) şi Matei Hutopila cu volumul „Copci” (casa de Editură Max Blecher, 2011).
Vor vorbi despre cele trei cărţi autorii şi invitaţii lor, Cristina Nemerovschi, Paul Gorban şi Şerban Axinte.
George Serediuc şi Matei Hutopila sunt câştigătorii concursului de debut organizat de editurile Max Blecher şi Herg Benet în toamna anului 2011. Juriul a fost alcătuit din scriitorii Ioan Es. Pop, Liviu Antonesei, Dan Coman, Radu Vancu, Răzvan Țupa și editorii Alexandru Nemerovschi și Claudiu Komartin.
Evenimentul face parte din seria de întâlniri Timpul.
Despre Liviu Antonesei:
Liviu Antonesei s-a născut la 25 aprilie 1953, Vlădeni-Iaşi. Licenţiat în psihologie-sociologie şi doctor în ştiinţele educaţiei al Universităţii „Al. I. Cuza” Iaşi. Profesor la Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei la Universitatea „Al. I. Cuza”. Scriitor, cercetător ştiinţific, jurnalist de presă scrisă, radio şi televiziune. Titular al mai multor rubrici la publicaţii din ţară şi din SUA, Canada, Franţa. Între altele, între 2003 şi 2009 la Cotidianul, iar din aprilie 2010 la Adevărul. A debutat în 1988 cu volumul Semnele timpului, eseuri, şi a publicat mai mult de zece volume de literatură şi despre literatură: poezie, proză, eseuri. A publicat, de asemenea, şase volume din domeniul Ştiinţelor Educaţiei. Poezie: Pharmakon, Cartea Românească, 1989; Căutarea căutării, Junimea, 1990, Premiul pentru poezie al USR; Apariţia Eonei şi celelalte poeme de dragoste culese din Arborele Gnozei, Axa, 1999; Apariţia, dispariţia şi eternitatea Eonei, Paralela 45, 2005 (antologie 1978 – 2005). Proză: Check Point Charlie. Şapte povestiri fără a mai socoti şi prefaţa, Editura T, 2003 (ediţie online Liternet, 2005); La Morrison Hotel. Povestiri de pînă azi, EuroPress Group, 2006. Eseu: Semnele timpului, Junimea, 1988 (ediţie online Liternet, 2006; a doua ediţie onpaper Princeps Edit, 2006); Jurnal din anii ciumei, 1987-1989. Încercări de sociologie spontană, Polirom, 1996; O prostie a lui Platon. Intelectualii şi politica, Polirom, 1997; Nautilus. Structuri, momente şi modele în cultura intebelică, Cronica, 1999 (ediţia a doua Criterion Publishing, 2006), Despre dragoste. Anatomia unui sentiment, Ars Longa, 2000 (ediţie online Liternet, 2004, ediţia a II-a, Ideea Europeană, 2010), Literatura, ce poveste! Un diptic şi cîteva linkuri în reţeaua literaturii, Polirom, 2004; Hesperia. Şapte vorbiri despre spiritul european şi maladiile sale, Princeps Edit, 2007). Şase cărţi în domeniul ştiinţelor educaţiei şi alte ştiinţe antropologice, între care: Paideia. Fundamentele culturale ale educaţie (Polirom, 1996), O introducere în pedagogie (Polirom, 2003), Polis şi Paideia. Şapte studii despre educaţie, cultură şi politici educative (Polirom, 2003), Ghid pentru cercetarea educaţiei(coordonator şi autor; Polirom, 2009).
Despre „Povești filosofice cretane și alte poezii din insule”:
„Spiritul asociativ, capacitatea speculativă fină, vocaţia literară, se împlinesc în Pharmakon, o remarcabilă carte de poeme, personalizată, într-un peisaj literar ce favorizează livresul, intertextualitatea, metatextualitatea, „textualismul” etc, printr-o tensiune a rostirii ce nu ocoleşte exprimarea nudă a emoţiei. Sub semnul unui als ob ce implică spaţiul imaginaţiei, cartea de poezii a lui Liviu Antonesei completează eseurile aceluiaşi măcar prin contraponderea posibilă indusă de ideea de „inocenţă” (asociată poeticului) în contrapondere cu „pierderea” ei, despre care glosa eseistul şi criticul, De fapt, lumea sa poetică se compune „auroral” fără să iasă din relaţia livrescă şi obiectuală. Densitatea referinţelor nu anulează autenticitatea lirică a percepţiei nici chiar în poemele discursive…” (Marian Papahagi)
„Această digresiune (despre cenzură, n. m. L. A.) are rostul ei; ceea ce deranja în poezia lui Liviu Antonesei constituie şi unul din atuurile ei: o viziune integratoare asupra lumii, încercînd să cuprindă şi/mai ales partea ei de umbră, un radicalism al limbajului care nu se sperie de cuvintele mai dure, atunci cînd e vorba să(-şi) exprime adevărul (…) Finalul cărţii e cumplit, e insuportabil, trece dincolo de literatură – nu e asta obsesia oricărui scriitor adevărat? Rămîne de văzut dacă de la această tensiune în sus se poate scrie mai departe…” (Romulus Bucur)
„La haine de la poésie, ura faţă de poezie, va rămîne o constantă a scrisului său. Precizez: ura faţă de poezia rigidă, izolată în narcisism autoreferenţial. Poezia care îşi clonează formula, autopastişîndu-se la nesfîrşit. Poezia răspunsurilor orgolioase şi definitive. Această „ură” va alimenta, în schimb, o poezie mobilă, mereu în căutarea consistenţei sale (nu întîmplător un volum se cheamă Căutarea căutării), interogativă, agitată de dubii. Ca să reiau analogia, muşchetarul tînăr s-a preschimbat într-un cavaler al Mesei Rotunde. Parsifal în căutarea Graalului”. (Ovidiu Nimigean)
Despre George Serediuc:
S-a născut pe data de 22 aprilie 1988. Este graphic designer. Locuiește în Suceava. A obţinut numeroase distincţii literare: Marele premiu (Volum de debut) al Concursului Naţional de Poezie ANA IL, Braşov, 2008; Premiul Editurii Revistei Convorbiri literare (Volum de debut), APLER şi al revistei Hyperion, Concursul Naţional de Poezie şi Interpretare Critică a Operei Eminesciene Porni Luceafărul, 2009; Premiul III şi al revistei Dacia Literară, Concursul Naţional de poezie Nicolae Labiş, ediţia 2008; Premiul III şi premiul revistei Convorbiri Literare, Colocviile George Coşbuc, 2008; Premiul III al concursului Natale Oggi, Poesia Attiva, Italia, 2008; Premiul revistei Junimea Studenţească – Iaşi, Festivalul naţional de literatură Eusebiu Camilar – Magda Isanos, 2008; Premiul revistei Oraşul – Cluj Napoca, premiul editurii Remus – Cluj Napoca, Concursul naţional de poezie Nicolae Labiş, ediţia 2007; Premiul II , Festivalul Naţional de poezie George Ţărnea, Vâlcea, 2008; Premiul III , Concursul naţional de creaţie literară Poezia Tinereţii, Iaşi, 2007; Premiul II + menţiune, Festivalul – Concurs Naţional de creaţie literară La Porţile Visului, Reghin, ediţiile 2007, 2008; Laureat al concursului Tinere Condeie, Bucureşti, ediţiile 2006, 2007; Menţiune în cadrul Concursului de Creaţie literară Dimitrie Bolintineanu, Giurgiu; Premiul special pentru poezie, Festivalul-Concurs Naţional de poezie Dragoş Vrânceanu – ediţia 2008; Menţiuni în cadrul Concursului naţional de creaţie literară Poezia tinereţii – Lumen 2007, Concursului Naţional de Debut Literar LUMEN – 2008; Laureat/ participant/ organizator al Festivalului Internaţional Primăvara Poeţilor – Suceava 2007, Rădăuţi 2007, Suceava 2008. Este membru fondator al Cenaclului de literatură şi artă tânără ZIDUL DE HÂRTIE. A publicat în revistele: Luceafărul, Tomis, Citadela, TRIBUNA, Cetatea Culturală, Hyperion, Revista Singur, ACUM, Dacia literară, etc. Apariţii în antologii: Iubirea e pe 14 februarie (Ed. Vinea, Bucureşti, 2010), Ana Basis (Ed. Arania, Braşov, 2008), Identităţi (Ed. Lumen, Iaşi 2007), Caiete mălinene (Suceava, 2008), Caiete udeştene (Suceava, 2008), Turnătorii (Suceava, 2007), Antologia Festivalului Naţional de Poezie George Ţărnea (Râmnicu Vâlcea, 2008) şi altele. A debutat în cadrul Concursului de manuscrise Max Blecher/Herg Benet 2011, cu volumul de poezii „Soarele mecanic”.
Despre „Soarele mecanic”:
Poemele din volumul de debut al lui George Serediuc fac o sinteză a poeziei douămiiste, dar pe un ton cald și atașant, fără isterii și bravade expresioniste, ci cu o permanentă tentație a luminosului și cu scenarii atent construite, în care fragilitatea poate deveni o sursă a forței. Soarele mecanic e o colecție unitară de poeme și totuși plină de surprize, în care sunt puse în joc toate resursele unuia dintre cei mai talentați poeți tineri.
(Claudiu Komartin)
Soarele Mecanic propune o voce poetică deja conturată. Scenariile la care suntem martori aici sunt constituite din reluări şi întăriri care funcţionează ca nişte pistoane lingvistice: „acolo în mijlocul ceţii era casa noastră/ văruită cu atât de multă grijă. apoi a început:/ furtuna de nisip m-a prins cu gura deschisă/ încercam să-ţi spun că ai să-mi lipseşti/ vor veni frigurile şi eu n-o să ştiu./ n-o să ştiu cum să mă încălzesc de unul singur//”. Notabile sunt şi încercările de resuscitare a poeziei de dragoste (“lumina gurii mele uscate/ tu eşti începutul unei fuziuni nucleare”) ca şi apelul la lucrările grafice pentru a ritma volumul.
(Răzvan Țupa)
Despre Matei Hutopila:
S-a născut în 1987. Este absolvent de istorie şi masterand arheologie. A publicat în revistele tomis și hyperion. Este prezent online pe clubliterar.com și fdl.ro. Trăiește la Iași.
Despre „Copci”:
„La concursul de manuscrise, l-am remarcat imediat: avea naturaleţe și directeţe, știa să-și spună poveștile (ei bine, și în poezie se spun povești) și o făcea cu plăcere, livra umorul în doze bine cântărite și acompania cu el până și «scenele» funerare. Iar acum aflu că are și un nume: Hutopila. Să tot scrii cărţi bune cu un nume ca ăsta!” (Ioan Es. Pop)
„De la primele poeme pe care i le-am citit, am știut că Matei Hutopila este unul dintre acei poeţi rari care pot să impună noi posibilităţi, încă neexplorate, de acţiune poetică, fiindcă nu vine pe urmele bătătorite de alţii și nu se ia după nimeni. Fără a-și propune să scrie în răspăr cu discursurile în vogă ale momentului, fără să dea impresia că îl interesează să fie mai autentic sau mai revoluţionar decât ceilalţi poeţi afirmaţi recent, Hutopila e din ce în ce mai bun, mai adevărat și mai sigur pe el de la un poem la altul. Dezinhibat și melancolic, impetuos și sentimental, tânărul poet își face prin copci o intrare memorabilă.
Dintre poeţii de la începutul acestui deceniu, Matei Hutopila este, pentru mine, cap de listă. Alături de Andrei Dósa, George Serediuc, Aleksandar Stoicovici, Vlad Drăgoi sau Anatol Grosu, el a început deja să schimbe paradigma poetică instaurată cu zgomot și furie în ultimul deceniu de către 2000-iști. În cazul său, nu are nici un sens să vorbim despre grupuri, găști sau strategii de impunere. Hutopila enervează și emoţionează, uimește și înnoiește, ca orice poet valoros, fără să pună la bătaie nimic altceva în afară de talentul și energia lui formidabilă. Pe scurt, Matei Hutopila este unul dintre flăcăii teribili ai noii generaţii care pot duce oricând meciul în prelungiri.” (Claudiu Komartin)