Un om și o carte merg ținându-se de mână, strada, clădirile, ceilalți, un om și o carte se strecoară, ca o pereche de cuțite în carnea unui prunc care trebuie să plătească pentru cei care nu mai au, “spre est spre est”, arată omul cu un deget bont, apoi se șterge de sudoare și de praf, cartea i se urcă pe umeri și privește în aceeași direcție, dar vântul îi tot împrăștie paginile peste ochi, nu văd, nu văd, strigă din tot cuprinsul, coperțile o strâng, o strâng… (fragment din Povestea 12)
E mâna care rupe pagina din carte, e cartea care rupe trăirea din viață, e viața care-l rupe pe Dumnezeu din fașă, pe un câmp de luptă unde corbii refuză să se întoarcă. (fragment din Povestea 7)
Citește primele pagini ale cărții: