Vineri, 18 mai, de la ora 16.00, la Sala Oglinzilor din sediul Uniunii Scriitorilor din România, Calea Victoriei nr. 115, București, editura Herg Benet vă invită la lansarea celei mai recente cărți de poezie semnată de Liviu Antonesei, “Povești filosofice cretane și alte poezii din insule”. Vor vorbi despre noua apariție editorială criticul și scriitorul Felix Nicolau și scriitoarea Cristina Nemerovschi.
Evenimentul se desfășoară în cadrul Târgului Național al Cărții de Poezie / Festivalul de Poezie al Bucureștiului 2012.
Despre autor:
Liviu Antonesei s-a născut la 25 aprilie 1953, Vlădeni-Iaşi.
Licenţiat în psihologie-sociologie şi doctor în ştiinţele educaţiei al Universităţii „Al. I. Cuza” Iaşi.
Profesor la Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei la Universitatea „Al. I. Cuza”. Scriitor, cercetător ştiinţific, jurnalist de presă scrisă, radio şi televiziune. Titular al mai multor rubrici la publicaţii din ţară şi din SUA, Canada, Franţa. Între altele, între 2003 şi 2009 la Cotidianul, iar din aprilie 2010 la Adevărul.
A debutat în 1988 cu volumul Semnele timpului, eseuri, şi a publicat mai mult de zece volume de literatură şi despre literatură: poezie, proză, eseuri. A publicat, de asemenea, şase volume din domeniul Ştiinţelor Educaţiei.
Poezie: Pharmakon, Cartea Românească, 1989; Căutarea căutării, Junimea, 1990, Premiul pentru poezie al USR; Apariţia Eonei şi celelalte poeme de dragoste culese din Arborele Gnozei, Axa, 1999; Apariţia, dispariţia şi eternitatea Eonei, Paralela 45, 2005 (antologie 1978 – 2005).
Proză: Check Point Charlie. Şapte povestiri fără a mai socoti şi prefaţa, Editura T, 2003 (ediţie online Liternet, 2005); La Morrison Hotel. Povestiri de pînă azi, EuroPress Group, 2006.
Eseu: Semnele timpului, Junimea, 1988 (ediţie online Liternet, 2006; a doua ediţie onpaper Princeps Edit, 2006); Jurnal din anii ciumei, 1987-1989. Încercări de sociologie spontană, Polirom, 1996; O prostie a lui Platon. Intelectualii şi politica, Polirom, 1997; Nautilus. Structuri, momente şi modele în cultura intebelică, Cronica, 1999 (ediţia a doua Criterion Publishing, 2006), Despre dragoste. Anatomia unui sentiment, Ars Longa, 2000 (ediţie online Liternet, 2004, ediţia a II-a, Ideea Europeană, 2010), Literatura, ce poveste! Un diptic şi cîteva linkuri în reţeaua literaturii, Polirom, 2004; Hesperia. Şapte vorbiri despre spiritul european şi maladiile sale, Princeps Edit, 2007).
Şase cărţi în domeniul ştiinţelor educaţiei şi alte ştiinţe antropologice, între care: Paideia. Fundamentele culturale ale educaţie (Polirom, 1996), O introducere în pedagogie (Polirom, 2003), Polis şi Paideia. Şapte studii despre educaţie, cultură şi politici educative (Polirom, 2003), Ghid pentru cercetarea educaţiei(coordonator şi autor; Polirom, 2009).
Despre volum:
„Spiritul asociativ, capacitatea speculativă fină, vocaţia literară, se împlinesc în Pharmakon, o remarcabilă carte de poeme, personalizată, într-un peisaj literar ce favorizează livresul, intertextualitatea, metatextualitatea, „textualismul” etc, printr-o tensiune a rostirii ce nu ocoleşte exprimarea nudă a emoţiei. Sub semnul unui als ob ce implică spaţiul imaginaţiei, cartea de poezii a lui Liviu Antonesei completează eseurile aceluiaşi măcar prin contraponderea posibilă indusă de ideea de „inocenţă” (asociată poeticului) în contrapondere cu „pierderea” ei, despre care glosa eseistul şi criticul, De fapt, lumea sa poetică se compune „auroral” fără să iasă din relaţia livrescă şi obiectuală. Densitatea referinţelor nu anulează autenticitatea lirică a percepţiei nici chiar în poemele discursive…” (Marian Papahagi)
„Această digresiune (despre cenzură, n. m. L. A.) are rostul ei; ceea ce deranja în poezia lui Liviu Antonesei constituie şi unul din atuurile ei: o viziune integratoare asupra lumii, încercînd să cuprindă şi/mai ales partea ei de umbră, un radicalism al limbajului care nu se sperie de cuvintele mai dure, atunci cînd e vorba să(-şi) exprime adevărul (…) Finalul cărţii e cumplit, e insuportabil, trece dincolo de literatură – nu e asta obsesia oricărui scriitor adevărat? Rămîne de văzut dacă de la această tensiune în sus se poate scrie mai departe…” (Romulus Bucur)
„La haine de la poésie, ura faţă de poezie, va rămîne o constantă a scrisului său. Precizez: ura faţă de poezia rigidă, izolată în narcisism autoreferenţial. Poezia care îşi clonează formula, autopastişîndu-se la nesfîrşit. Poezia răspunsurilor orgolioase şi definitive. Această „ură” va alimenta, în schimb, o poezie mobilă, mereu în căutarea consistenţei sale (nu întîmplător un volum se cheamă Căutarea căutării), interogativă, agitată de dubii. Ca să reiau analogia, muşchetarul tînăr s-a preschimbat într-un cavaler al Mesei Rotunde. Parsifal în căutarea Graalului”. (Ovidiu Nimigean)
