Regizorul Dawid Jarek sosește în România pentru a turna un film despre trecutul misterios al mamei sale, Irena. În iarna întunecată și stranie a Brăilei, îi revin în tonuri intense amintirile crimei petrecute într-o pădure din Polonia, crimă care i-a mutilat copilăria. Iadul lăuntric îl poartă pe Jarek asemenea unei fantome prin propria dramă de familie, între Polonia comunistă şi România contemporană.
Un roman alert și introspectiv despre slăbiciunile umane, iubire, iertare, revoltă, acceptare, înfrângere, copilărie și maturizare.
[separator][/separator]
[testimonial_right]În “Sânge de pasăre pe haine” naraţiunea explozivă este dublată de un epic dens. Între halucinaţie, haos şi corporalitate vâscoasă, realul respiră sacadat, împrumutând, pe alocuri, răsuflarea unui copil încremenit care priveşte ororile lumii interioare a omului. Lanţul generaţiilor şi ţesătura complexă a transfigurărilor trasează, cu fermitate, un desen febril, puternic şi, paradoxal, auster în luxurianţa lui descriptivă. E semnul unei rigori etice de atitudine care reface cu acribie traseul originar şi complet al speciei literare, cu dorinţa de a o anula complet şi pentru a o redefini cu o privire onestă asupra trecutului. Inserţiile experimentaliste cad natural în context, aşa cum faptele, indiferent de sensul lor, ţes lumi viitoare. Totul e dorinţă şi regret, adică viaţă şi moartea care ne atrage în ea. “Sânge de pasăre pe haine” păstrează ceva din paloarea indefinitului post-tenebras, conţinând acel efort remarcabil şi uluitor de a reţine ceea ce nu este întuneric în tenebre şi nici strălucire oarbă în lumină.
Liviu G. Stan – un debutant care pare a-şi fi scris primul roman ca pe ultimul, cu câteva luni înainte de moarte, când totul încetează să existe şi totul începe să se adune din ecoul nesfârşit al imaginilor, sunetelor şi gândurilor.
Cristian Robu-Corcan[/testimonial_right]