Memoriile Domnului Roșu

Celestin Cheran

Scriu proză scurtă fantastică și mă gândesc la scris în permanență, obsesiv, indiferent de ce pretind că întreprind.
Sunt o persoană ciclotimică, o fire pasională ca blues-ul, cu un gust aparte pentru excese și cu mult spirit satiric în gropile lăsate în urma mea.
Cred că totul a început cu o carte de conferințe a lui Borges și a continuat cu marea descoperire coleopterică a lui Kafka și cu saltul lunatic de pe trambulina realismului magic al lui Marquez, direct în imaginație.
Surpinzător, nu am citit în draci de mic. De fapt, prima mea carte a fost „Cartea Junglei” în clasa a VIII-a. Au urmat lecturile obligatorii din liceu și, de abia, din clasa a XI-a am început să fac alegeri de unul singur, pe bâjbâite.
Am terminat Facultatea de Drept. Mare prostie. Am început un Master de Antropologie și Management Cultural la Timișoara. Nu l-am terminat. Am pierdut mult timp degeaba, dar cu satisfacție. Am fost în Amsterdam și în New York și la mare și la munte și în spital și în coșmarurile puse la cale de realitate.
I-am citit unele povești lui Mircea Ivănescu, care credea că pot deja să public.
Scriu „Povești în șase cuvinte” ca să-mi exersez mîna și să-mi țin mintea ocupată de alte minți.
Aștept cu nerăbdare să văd ce mai scot din debaraua cu monștrii, libelule și speranțe.