Antidepresiv

29,95 lei

(În acest moment, editura nu onorează comenzi direct pe site)
Descriere

Judecăm ușor, iertăm greu și iubim tot mai puțin. Nu. Nu suntem singuri. Ne-am însingurat. Ce ar fi dacă tu, tu, sau tu, ori tu ai face primul pas? Hai, rupe lanțurile. Sparge zidurile. Nu îți mai fie teamă. Spune te iubesc mi-e dor de tine ia-mă în brațe, ține-mă strâns, îmi e teamă, ajută-mă, iartă-mă, hai să bem o cafea. Hai, îmbrățișează. Pupă. Sărută. Pleacă. Fii bun. Ai compasiune. Așteaptă. Ce mai faci? Ești bine? Spune, ești bine? Ce te doare? Sunt aici, nu te teme. Ce îți dorești? Întreabă și spune toate astea. Spune ce simți. Spune mereu adevărul. Privește-te în oglindă și spune-ți adevărul, oricât ar durea. Vei fi liber. Adevărul e frumos, limpede, te eliberează. Timpul nostru, aici, e scurt. Nimeni nu ne garantează că apoi mai există ceva. Asta, viața asta, de acum, e tot ce știm și avem. Nu irosi timpul. Trăiește. Bea vin. Mănâncă prăjitură, ciocolată și vată pe băț. Fă sport. Ia un copil în brațe și dansează cu el. Sau ia-te în brațe și dansează cu tine. Dar dansează. Cântă. Cumpără-ți rochia, ori blugii, ori tenișii pe care îi dorești atât de mult. Privește munții și înoată în mare, până hăăăăt, departe, în larg. Sau stai la mal și fă castele de nisip. Fă dragoste. Simte viața cum curge prin tine. Taci mai mult. Ascultă mai mult. În tăcere te vei auzi cel mai bine. Nu mai lupta. Abandonează-te. și, cel mai important, visează. Niciodată, orice s-ar întâmpla, nu uita să visezi.


“Ioana Duda este unul dintre cei mai vii oameni pe care i-am cunoscut vreodată” (Cristina Nemerovschi)

Informații adiționale
ISBN:

978-606-763-170-8

Data apariției:

mai 2018

Număr de pagini:

160

Format:

13×20 cm

Tip copertă:

broșată

Colecție:

Radical din 5

Răsfoiește carte

În curând

Despre autoare

Ioana Duda

biografie literară

Aș fi vrut să studiez teatru. M-am hotărât prea târziu. Așa că am dat examen la Jurnalism. În 2002. În 2006 eram absolventă a Facultații de Jurnalism și Limba Engleză din cadrul Universității de Vest din Timișoara. Am lucrat mulți ani în presă. Apoi m-am îndrăgostit și am renunțat la tot. Am plecat peste o mare și câteva țări. Mai precis în Italia. M-am reîntors după trei ani. Nu mai voiam presă scrisă. Știam că nu se poate trăi decent din asta. Așa că m-am angajat într-o multinațională.
După vreo șapte luni, am avut o tentativă de suicid. Cu pastile și alcool. Prea slab. Alcoolul. Când m-am trezit, după vreo două zile, m-am uitat pe geam. Și mi-am dat seama cât de norocoasă sunt că încă pot să văd soarele, copacii, să o pup pe mama și să îi spun că o iubesc.
Prietena mea cea mai bună mi-a dat numărul unui psihoterapeut. El m-a «deblocat». Mi-a spus, acum aproape patru ani: «Scrie». Și am început. De atunci nu m-am mai oprit. A fost ca și când am început să curg din mine. Am explodat. Și o fac în fiecare zi. Respir. Mănânc. Iubesc. Rănesc. Părăsesc. Fac sex. Fumez. Beau. Ca să scriu. E cauza mea finală. Mă scriu. Și sper să mă opresc doar când o să mor. Și asta pentru că nu știu dacă dincolo ne dau ăștia laptop, sau telefon, sau hârtie și pix ca să putem scrie. Dacă o fi dincolo.

Varianta ebook

În curând