Interviu cu Sorin-Mihai Grad

Un interviu acordat de Sorin-Mihai Grad pentru agentiadecarte.ro :

Sorin-Mihai Grad a debutat, de curând, cu volumul de poerezii “SUROGAT”, Editura Herg Benet Publishers. Până la debut, textele ale sale au mai apărut în numeroase reviste de cultură din România. El este totodată şi editor al e-revistei culturale “EgoPHobia”. Cititorii volumului “SUROGAT” vor fi cu siguranţă interesaţi de modul în care numeroşi tineri ai “Generaţiei 2000” îşi pot găsi poerezii “adresate” sau “redresate”. Andra Rotaru a dialogat cu Sorin-Mihai Grad despre surogatele “degeneraţioniste” sau “panc”, în exclusivitate pentru AgenţiadeCarte.ro .

A. R.: Cititorii pot observa, încă de pe coperta volumului, că titlul are o mică precizare “SUROGAT” [poerezii]. Ce înseamnă ele?

S-M.G: Primele mele încercări literare le-am grupat în câteva volume-demo. Ultimului dintre ele i-am spus Poerezii pentru că textul meu favorit din el se numea Erezie. Apoi am scris primele Surogate, care nu mai aveau nici o treabă cu poereziile din demo, n-am scris nimic întreg vreo doi-trei ani, nu mai ştiu care dintre lene şi doctorat a fost cauză şi care pretext, doar am adunat idei şi fragmente, cândva am reînceput să scriu şi spre finalul lui 2008 m-am hotărât să fac volumul. Ştiind că pe unele cărţi stă scris şi ce conţin (povestiri, roman, poeme,…) m-am gândit că decât să mi se pună aleator de către cineva un cuvânt ca versuri, poeme, poezii, mai bine îmi patentez „invenţia” de acum zece ani. Cum mi s-a spus că scriu altfel decât se practică, mi s-a părut că poerezii e un cuvânt tocmai bun pentru a defini textele în versuri.

A. R.: Ai ales să debutezi la Editura Herg Benet Publishers, o editură nouă, care promite, însă, să devină una de anvergură. Mulţi scriitori vor să publice în urma unor concursuri (de altfel, ai şi câştigat câteva premii naţionale la concursuri, în urma cărora puteai să debutezi), iar alţii plătesc pentru a li se edita cartea. Totodată, tot mai des sunt cazuri de scriitori cu notorietate care preferă o relaţie frumoasă şi maleabilă cu editorul, care îi poate înţelege exact preferinţele pentru un anumit tip de promovare, lansare etc. Care au fost criteriile tale de selecţie, în favoarea acestei edituri?

S-M.G: Speram să debutez în urma unui concurs literar, dar nelocuind în ţară mi-ar fi fost greu să ajung la festivităţile de premiere (deseori am auzit/citit că nu li se decontau nici câştigătorilor prezenţi drumul şi/sau cazarea) şi prezenţa la ele este aproape mereu esenţială pentru ca un autor să fie premiat. O condiţie absurdă şi doar uneori trecută în regulamentele de participare, care, din ce am aflat neoficial, m-a costat cel puţin un premiu. Am participat şi la concursurile pentru debutanţi ale unor edituri, dar fie n-a câştigat nimeni exact atunci, fie a câştigat cine trebuia să o facă, fie mi s-a cerut să contribui financiar la tipărirea cărţii mele. Poate că e mai bine că s-a întâmplat aşa, SUROGATul a avut timp să se scuture de unele excese şi să se coacă. Spre finalul anului trecut l-am trimis direct unor edituri despre care ştiam că publică şi poezie contemporană. Două, dintre cele mai importante în domeniu, nu mi-au răspuns nici măcar după al treilea mesaj, pentru a-mi confirma măcar primirea manuscrisului. Foarte profesionist din partea lor, ar merita să le fac publice numele, dar nu cred că le-ar afecta cu ceva pentru că din păcate conaţionalii noştri s-au cam obişnuit cu ideea că la e-mail nu trebuie neapărat să răspunzi (mi s-a întâmplat prea des acest lucru, indiferent dacă era vorba de chestii oficiale, literare sau matematice, iar din partea străinilor foarte foarte rar). Alte edituri mi-au acceptat spre publicare volumul, dar ar fi trebuit să găsesc sponsori care să contribuie la costurile tiparului şi hârtiei. Mi se pare absurd că o editură nu-şi permite să investească nişte bani în câteva cărţi de versuri, dar se laudă nu cu tipăriturile care-i aduc venituri gen manuale sau traduceri, ci cu colecţia de poezie scoasă de fapt pe cheltuiala autorilor. Iar după ce am investit timp, neuroni, idei şi nervi într-o carte, mi-am interzis să contribui financiar la apariţia ei. Dacă era să o fac găseam editură şi pentru a-mi tipări caietul de compuneri din clasa a treia. Cei de la Herg Benet Publishers, Cristina şi Alex Nemerovschi, cu care mă e-cunoşteam prin intermediul e-revistei EgoPHobia, urmăreau blogul volumului (www.surogat.egophobia.ro) şi mi-au făcut o ofertă, foarte bună pentru un autor aflat la prima sa carte, care mai e şi de poezie. Gândindu-mă că volumul ar fi mai bine primit de critică şi cititori dacă ar avea pe copertă numele unei edituri cunoscute, chiar dacă drepturile de autor mi-ar fi simbolice, am vrut iniţial să continui căutările în această direcţie. Dar discutând despre asta cu cei de la HBP mi-am dat seama că vedem asemănător multe lucruri, iar planurile lor ambiţioase m-au convins să semnez cu ei. Nu m-am îndoit nici un moment de alegerea făcută, iar când am aflat că SUROGAT va fi prima carte editată de HBP m-am simţit foarte mândru, câţi scriitori au şansa să debuteze împreună cu o editură cu potenţial? Şi nu doar lipsa noastră comună de notorietate ne-a făcut să colaborăm excelent la pregătirea cărţii, toate detaliile au fost decise împreună, iar acum discutăm noi idei şi strategii pentru a o promova. Am observat chiar că între HBP şi e-revista EgoPHobia e un fel de analogie: Herg Benet Publishers îşi propune să fie o altfel de editură, fără păcatele celorlalte, aşa cum la EgoPHobia ne străduim să evităm problemele de care ne-am lovit ca autori la alte reviste culturale.

Continuarea poate fi citită aici.