Festivalul de Literatură Fantasy & Horror VINERI 13 – ediția a 5-a

Editura Herg Benet și Epic Bar vă invită vineri, 13 octombrie, pe înserat, la cea de-a 5-a ediție a Festivalului de Literatură Fantasy & Horror VINERI 13. Ne vedem cu vrăjitoare, demoni și alte personaje prietenoase pe Strada Colței, numărul 50, Epic Bar, la etaj.

Ca să intrați din plin în atmosfera pre-Halloween, v-am pregătit lansări, lecturi, discuții cu autorii și concursuri atractive. Cristina Nemerovschi și Laura Nureldin vor lansa “Ultima vrăjitoare din Transilvania” (Ed. Herg Benet), respectiv „Demoni” (Ed. Herg Benet). Radu Găvan ne va prezenta „Diavoli fragili” (Ed. Pandora M) și veți putea face cunoștință cu „Omul focului”, de Joe Hill și cu „Duetul nostru întunecat”, de Victoria Schwab, ambele în curs de apariție la Editura Herg Benet. După toate discuțiile și autografele, atmosfera se va încinge cu un after party tematic.

Vă așteptăm!

“Demonii ei o însoțiseră mereu. Nu ca s-o chinuie, ci mai degrabă ca să-i fie aproape. S-o țină de mână. Să-i ghideze pașii. Să o ridice atunci când simțea că se clatină.
Era ca și cum păzitorii ei ar fi fost îngeri căzuți.
Și totuși, nu avea nimic malefic. Oamenii o considerau una dintre cele mai bune și blânde persoane pe care le cunoșteau.
Poate că, la prima vedere, zăreau o scânteie din focul iadului în ochii ei, dar asta era tot.
Era cu adevărat o ființă bună. Și blândă. Dar, ca orice alt om, avea un secret. Al ei era acela că dansa cu diavolul. O făcuse mereu. Amândoi știau bine pașii și păstrau ritmul.
Până într-o zi.” (Laura Nureldin, “Demoni”)

“Am iubit-o din prima clipă.
Iubirea a fost adevăratul meu blestem, nu tot ce a urmat.
Am iubit-o din prima clipă în care am văzut-o. Am iubit-o din acea seară de vară, din orașul meu, unde ea venise în căutare de relaxare și petreceri. Am iubit-o apoi când am revăzut-o în castelul ei, în rochia ei albă și lungă, alături de bătrânul conte. Am iubit-o apoi după fuga ei, după ce încetase să mai fie umană, când îmi era din ce în ce mai greu s-o recunosc în Aneke pe femeia de care mă îndrăgostisem. Dar, și așa, n-am putut renunța să o iubesc. Nu am putut scăpa de iubirea mea pentru ea, indiferent cât de crudă, de rea și de străină de tot ce fusese cândva ar fi devenit. M-am îndrăgostit de Aneke iar și iar și iar, de fiecare dată când îmi apărea în fața ochilor. Mereu mai puternic, mai mult, iar ceea ce simțeam mă ducea cu repeziciune spre un final pe care, acum sunt sigur de asta, nu l-aș fi putut schimba, orice aș fi făcut.

Nemurirea în sine chiar nu e mare lucru. Contează doar ființa alături de care alegi să ți-o petreci.” (Cristina Nemerovschi, “Ultima vrăjitoare din Transilvania”)

Distribuie articolul