Cristina Nemerovschi – Sânge satanic

coperta-sange-satanic-cristina-nemerovschi

Cristina Nemerovschi – Sânge satanic

Ascult black metal, sunt ateu, lumea mă crede satanist, sunt bisexual, mizantrop, uneori doar misogin, scriu o carte, beau în fiecare zi şi mă droghez în fiecare săptămână – așa se autocaracterizează M., personajul principal din romanul Sânge satanic.

Personajul principal al romanului trăiește o dublă poveste de dragoste: Am un iubit, B, și o iubită, R. În acest threesome este atrasă pe parcurs și D., o adolescentă de 14 ani, sora lui R. Totul se desfășoară pe un fundal haotic, pe care se profilează moartea, sinuciderea, fără a ști în unele momente unde se termină realitatea și unde începe nebunia.

Mizantropie, droguri, moarte, wild parties, ură, cimitire, incest, alcool, popi, boală, metal, rockotecă, sex cu părinții, depresie, umor negru, sado-masochism, izolare, crimă, animale ciudate care îți apar în somn… Ce gust și ce culoare au experiențele unui nihilist din 2010? Dacă ar fi trăit în lumea cu care se joacă M., ar fi purtat Stavroghin brățări cu țepi și cruci întoarse? Ar fi dormit Holden Caulfield, beat, pe băncile celei mai true bodegi? Ar fi ucis Maldoror corporatiștii și vedetele Tv, după care s-ar fi băgat la headbanging pe Cannibal Corpse?

Dacă nu vă este teamă de introspecții demonice în nopți gri la capătul cărora ființa ar putea pierde toată familiaritatea ce o definește, pășiți cu încredere în lumea întunecată din Sânge satanic. Veți avea noroc și veți găsi calea de întoarcere, sau…?

***

„Există trei modalităţi de a recomanda romanul autoarei Cristina Nemerovschi: este o re-trăire a adolescenţei, o descriere a infernului şi primul roman cu metalişti din literatura română.

…Dacă vreţi un roman antisocial, cu faze hardcore filosofice dar şi cu umor negru dadaist, cu scene de sex şi de măcel, dacă vreţi primul roman metal din România, confesiunile unui „satanist” bisexual şi misogin, aţi ajuns în locul potrivit! ” (Ștefan Bolea)

“Proza Cristinei Nemerovschi surprinde materialitatea psihică a unor apariţii de genul gândacului kafkian. Această materialitate (care constituie de altfel şi substanţa narativă din care se detaliază şi rafinează  structurile textuale) e un gard de sârmă ghimpată venit de undeva din preistioricitate şi desprins parcă direct din pielea solzoasă şi corozivă a dinozaurilor; un joc cu vulcani cu sânge (în loc de lavă) legaţi între ei ca nişte vase comunicante la care Eterul Întunecat suflă şi cântă ca la nai o grandioasă simfonie a apocalipsei.” (Francisc Ormeny)

Cartea poate fi comandată online și din Librăria Herg Benet.

Distribuie această pagină



Lasă un răspuns