“Who the fuck is Mirela Lungu? Exclamația îmi aparține. Pe vremuri, ea era C’EST QUI ȘCOALA DE SECURITATE DE LA BĂNEASA? Răspuns: Mirela Lungu e ultimul val. O poetă de ultim val. O femeie de pe ultimul val. Filosoafă, dezinhibată, calculată și rece până în prăsele, dar gata (v-o mărturisesc cu mâna pe inimă!) de orice nebunie, amorezată până în vârful unghiilor de versul clasic, dar trăgându-și-o cu sete, în același timp, cu versul liber, capabilă de orice replice prozaice&prozastice, dar, oh și vai, în stare să îndeplinească orice dorință perversă oricărui sonet, ea este înger și demon, odaliscă&desfrânată&frescă&sfântă. În stare să te înnebunească până la lacrimi cu pozele ei poetice și cochetă până la isterie. Gata să violeze și să se pocăiască, en meme temps. Noaptea de veghe trece pentru ea ca noaptea de dragoste și vicevercea. Plângi, copilă? A fost crudă-nvinuirea…Fără razim. Fără fond…Tu ești sfântă prin iubire…:)Și parșivă până-n al noulea cer. Și vampă, fără să fi atins vreun bărbat, vreodată. Mirela Lungu este abecedarul tuturor complexelor noastre.” (Mihail Gălățanu)
“Citind versurile jucăușe-tandre-deznădăjduite-senzuale-provocatoare ale Mirelei Lungu, am simțit că sunt, rând pe rând: ofițerul francez care a cucerit-o și apoi a părăsit-o pe călugărița portugheză Mariana Alcoforado, profesorul Gavrilescu, din nuvela La Țigănci a lui Mircea Eliade, îmbătat de efluvii de feminitate, sclavul de pe o plantație de cafea biciuit de stăpâna plantației. Autoarea este de o sinceritate șocantă, ca un număr de strip-tease. Inteligentă, talentată și… blondă, ea le răzbună pe blondele din bancuri.” (Alex. Ștefănescu)
Prin intestinele Mirelei Lungu trece Poezia, ca și când aceasta ar fi un lichid narcotic, care ar ține-o în viață. O simplă privire peste cel mai recent volum al ei, Visul unei nopți pe Facebook, te face să crezi că de fapt autoarea ar inventa un nou limbaj poetic, unul ndimensional, prin care îți sunt stimulate toate simțurile. Așa se face că, citindu-i grupajul nu ai cum să nu observi că poemele ei au miros, uneori de sânge, alteori de amor, au fel și fel de sunete, se mișcă în toate direcțiile, seducând. Mă descopăr în fața poeziei Mirelei Lungu ca într-un cinematograf 3D, asta pentru că multe dintre imaginile poetice ale autoarei se desprind de pagină și vin ca o avalanșă spre mine, vin cu toată carnalitatea lor, vin să mă posedeze cu tandrețe, cu pasiune, cu povești reale și virtuale, cu viața care se plimbă cu taxiul prin lume ca într-o vitrină de lux. Visul unei nopți pe Facebook este o carte sinceră, trăită, nu scrisă, o carte care o delimitează pe autoare de capcana manierismului de generație, este o carte narcotică, gata să îți schimbe stările… (Paul Gorban)
