te dau lumii

(În acest moment, editura nu onorează comenzi direct pe site)
Autor: Colecții: ,
Descriere

Ann,

Tocmai am terminat de citit manuscrisul tău. Aici dimineața a plouat, Korzeniowski încă mai răsună prin cameră, laptopul încă are deschise paginile tale.

Ce pot spune?

Aproape 100 de pagini în care mi-am amintit de “elegiile” de început ale lui Ionesco, de jurnalul lui Jann Arden – așa cum l-am citit în avionul care mă aducea de la Londra acasă, de oamenii pe care am încercat toată viața să-i evit și să-i iubesc…

Un volum despre cît de frumos se poate muri, un volum mov, inegal, așa cum suntem toți, scris șoptit, printre pleoape.

Ca scafandrul.

Și fluturele.

f

[separator][/separator]

Ca să folosesc un manierism drag bătrânetului pseudo-sapiențial, o cunosc pe Anita Aldea de când era atâtica – adică din clasa a IX-a, când s-a întâmplat să-i fiu profesor. Era o rebelă inteligentă & netranzacțională, care juca pe cinica, deși altfel era înnebunită după Phaidon-ul lui Platon. (O cinică obsedată de suflet, care va să zică!) Exact așa e și poezia ei de azi – dincolo de aparentele asperități & cinisme ale „prozelor” ei, de fapt chiar în ele, se exersează o obsesie pentru adevărul sufletului – și pentru adevăr în genere. Anita Aldea știe deja că poeții reali iubesc adevărul mai mult decât frumosul. Fiindcă și ea, la rândul ei, e un poet real.

Radu Vancu

[separator][/separator]

Cartea Anitei curge în șuvoaie și cascade. Uneori urlă, precum rîul năvalnic, de munte, nu ai cum să nu îi auzi strigătul. Te năucește. Te pune pe gînduri.
Petronela Rotar

[separator][/separator]

A fost odată ca niciodată o mulțime de oameni care scriau neîncetat. Toți acești oameni își doreau să câștige premiul Nobel pentru literatură.
Într-o zi, Anita a trecut pe lângă ei. S-a oprit și i-a privit. Toți oamenii s-au oprit din scris și s-au uitat la ea.
Hai, Anita, vino să scrii și tu cu noi, a spus unul dintre oameni.
Anita a stat puțin în cumpănă.
Nu, a spus ea, mai bine mă duc să-mi iau o vată de zahăr. O să mă murdăresc pe bărbie. Și iubitul meu o să mă pupe și o să-mi spună că sunt sweet.
Anita a zâmbit și a plecat. Un timp, oamenii s-au uitat după ea. Apoi și-au întors nasurile în caiete și au continuat să scrie cu înverșunare.
Florin Piersic jr.

Informații adiționale
ISBN:

978-606-8611-21-1

Data apariției:

octombrie 2014

Număr de pagini:

72

Format:

13×20 cm

Tip copertă:

broșată

Colecție:

Imprint Karth, poezie