Teodora Gheorghe nu se teme să își ardă eroii în agora, la o oră de maximă audiență. Știe că poate da naștere oricând unui tablou mai bun, pornind de la zero. Cu un discurs poetic oscilând între ironie fină și reverie arcadiană, Teodora reușește să scrie și să rescrie mici tratate de istorie alternativă. În acest mod, ea trece cu naturalețe de la Tyrannosaurus Rex la celebra eroare informatică 404. Fiecare nouă lectură a textelor din Moartea era un iepure şchiop aduce cu sine unghiuri din ce în ce mai ascuțite și personaje tot mai vii. Dacă vrei să știi cum arată o dresură de oameni la circ sau cum sunt gheișele care își fac din yeni mărgele, trebuie să citești această carte. E posibil să ajungi chiar un înger cu jumătate de normă. Dacă nu vei reuși în acest ultim demers, mai ai totuși o șansă: adaugă lângă acest volum pianul lui Mal Waldron. Merită!
Arnoux MAZ
Ce-ar fi dacă asemeni lui Alice te-ai trezi nu în Wonderland, ci pe un alt tărâm la fel de magic, unde Iepurele de Martie e un straniu iepure şchiop, sau, mai pe şleau, cum o spune şi titlul cărţii: Moartea, dar o Moarte deloc terifiantă care în imaginaţia exuberantă a autoarei se desfăşoară şi se înfăşoară într-un fir/şir de întâmplări cu valenţe benigne, ludice, ba chiar de comedie bufă, cu animale şi personaje fantaste: un carusel când gigant, când minuscul, al unui aproape adult-copil, învârtindu-se halucinant sub ochii cititorului invitat cu nobilă graţie şi subînţeles să participe la jocul acesta unde nu mai ştii cu exactitate cine şi pentru cine face cărţile. Misterioasă şi ludică deopotrivă, autoarea se lasă „citită” mai mereu „ca o tulbure şaradă tristă” /„când îngerii urzesc blesteme cu urşii de pluş” chiar la căpătâiul ei.
Ofelian Prodan
