Bărbat pe tocuri

„Aşteptăm postsexualitatea”
„I got an F and a C, and I got a K too
And the only thing that’s missing is a bitch like U”
Marilyn Manson – (s)AINT

Michel Martin ne introduce într-o atmosferă gothică & dandy & nihilistă ca în muzica celor de la Sisters of Mercy combinată cu Huysmans şi cu filmul The Masque of Red Death al lui Roger Corman. Uneori ai impresia că Cioran şi-a înscenat moartea, s-a vindecat de Alzheimer (poate folosind metoda prin care Magic Johnson a scăpat de SIDA) şi s-a mutat la Londra, unde a devenit mai indiscret, mai underground şi mai trendy. Unul din cele mai interesante texte ale lui MM este o pastişă la cea mai radicală declaraţie a nihilismului antiumanist al secolului 20 („Spectacolul omului – ce lucru scârbavnic. Iubirea – o întâlnire între două salive. Toate sentimentele îşi trag absolutul din mizeria glandelor.”): „eu sunt cel pentru care sexul a murit şi orice poftă/ de lichide vaginale a murit odată cu el/ eu nu suspin la sânii tăi deshumaţi/ şi nici la anusul descuiat/ …/ mirosul tău de poamă dulce de grăsimi fecunde/ tu receptacul de spermatozoizi confuzi şi expulzaţi/ … / eşti atât de –sexy– încât vreau să vomit în dormitor pe pat/ şi pe fereastră în capul trecătorilor/ mă uit la tine şi văd o vacă plină de lapte vacă plină de viţei aproape făcuţi vacă/ plină de spermă de bou şi de taur şi de cal uneori/ …/ stomacul tău e radiografia unei ferme de viermi” (Never again). Parcă am deschis jurnalul lui John Doe din Se7en. Nu am impresia că textul este o „metaforă” a dezgustului sau repulsiei sexuale; dimpotrivă, eu cred că textul se susţine practic şi descrie o „realitate”: dacă aplicăm principiile schopenhaueriano-cioraniene ale abstinenţei şi ale urii faţă de mizeria sexului (un refuz al imperialismului glandelor), ajungem la o maximă gnostică maiestuoasă, severă şi demnă: Să nu generezi. Mai mult, ce dă profunzime mesajului poemului este ambiguitatea acestui dezgust faţă de erotism care este incantat cu inflexiunile tenebroase ale inamicului. Un nihilist trebuie să fie magnetic şi deasupra sa vor patrula întotdeauna umbrele duşmanilor săi, pe care nu i-a învins niciodată până la capăt. Altfel spus, demonii pe care îi combaţi nu trebuie niciodată eliminaţi total, pentru că moartea lor este echivalentă cu sinuciderea. Ce înseamnă pe scurt post-sex? Poate însemna acest delir nihilist, care pune scârba deasupra dorinţei. Poate însemna homoerotism ca o consecinţă a antifeminismului schopenhauerian: mizantropie reflexivă sau misoginism elitist. Mai poate fi şi o hiperbolizare macho a femininului şi atunci „ea” devine un fel de Medeea combinată cu Sibel din Gegen die Wand. Trebuie să remarc că foarte puţin din acest volum poate fi înţeles dacă nu eşti familiarizat cu estetica simbolist–pre-suprarealist–decadentist–nihilistă a Zeitgeist-ului 1889: de la descrierea baudelairiană din Une charogne, la dispreţul şi oroarea faţă de divinitate a lui Maldoror, la declaraţia lui Rollinat, pentru care cimitirul este echivalentul grădinii şi în sfârşit la momentul când intelectul nietzschean se face ţăndări, anticipând dezastrul colectiv din secolul 20 şi imitând destinul unor supraoameni mitici. La fel ca în un personaj din Philip K. Dick, am impresia uneori că trăim cu toţii în 1889. Mai mult, pentru a-l limpezi pe MM, trebuie spus că relaţia dintre un nihilist şi Dumnezeul lui este asemănătoare raportului dintre un Übergott şi un zeu inferior. Textele mele preferate din Bărbat pe tocuri sunt Năclăit şi Exorcismul maicii domnului. Şi dacă Năclăit este un poem la care multora le va tremura proteza (pentru că blowjob + copilaş = moral dynamite!), celălalt text (un fel de continuare, pe un nivel superior, a Relei vestiri de Bogza) naşte o întrebare, care trebuie pusă, chiar cu preţul de a fi ridicoli sau absurzi: de ce a trebuit exorcizată Maica Domnului? Probabil pentru că este un produs al propagandei catolice, care a adunat atâta vinovăţie, frică şi plâns înecat de la corespondenţii ei de-a lungul veacurilor, încât s-a înnegrit de nervi şi uzură. De altfel, să nu uităm că gnosticii relatează că Maria n-ar fi putut ajunge în rai dacă nu i s-ar fi schimbat sexul …
(Ştefan Bolea)

Informații adiționale

ISBN:

978-606-92893-2-7

Anul apariţiei:

iulie 2011

Număr de pagini:

88

Tip copertă:

broşată

Format:

13×20 cm

Colecţie:

Radical din 4