Aromă de august

Aromă de august

Carte cadou în luna aprilie, automat la orice comandă: "Bizaroproze" de Flavius Ardelean

O poveste despre mine. Şi, mai ales, despre ea. Vreau să lămurim un lucru, de la bun început. Stilul ăsta, de băşcălie, e al meu. Eu, Ioana. Omul de rând. Nu omul de televiziune. La serviciu sunt altfel. Probabil că ai remarcat deja sau poate că o vei face de acum înainte. La ştiri sunt serioasă, poate chiar rece. Mă delimitez din start de statutul de jurnalist, de angajat al unei televiziuni. Ce regăseşti în aceste pagini nu are nicio legătură cu omul care apare pe sticlă. Acum, că am lămurit treaba asta, hai la drum!

Ah, şi mai e ceva. „Aromă de august” nu ar trebui tratată ca un roman. Nu poate fi comparată cu „Femeia la 30 de ani” a lui Balzac, „Alchimistul” lui Coelho, „Oscar şi Tanti Roz” a lui Schmitt, „Amantul japonez” a lui Allende, „Pădure Norvegiană” a lui Murakami sau „Rătăcirile fetei nesăbuite” a lui Llosa. Nici nu ar avea cum, e o carte-jurnal. De ce toate aceste titluri? Pentru că din tot ce am citit şi, spre ruşinea şi regretul meu totodată, nu atât cât ar fi trebuit sau cât mi-aş fi dorit, titlurile astea mi-au rămas în minte. Şi în suflet. Pasaje care îmi călăuzesc paşii zi de zi. Din clipa în care le-am descoperit. Vorbe care mă însoţesc. Şi mă completează. Pe mine, femeia. Pe mine, mama. Pe mine, fiinţa umană. Aventuri pe care poate mi-e greu să mi le şi imaginez, darămite să le trăiesc. Pentru că, pentru mine, asta reprezintă cititul. O aventură. O călătorie.

„Aromă de august” este mai degrabă o moştenire. O zestre. Este darul meu pentru fetiţa mea. Poate fi darul meu pentru TINE, dacă am reuşit să te rup, oricât de puţin, de tumultul vieţii. Ah, şi mai e ceva. Limbajul meu s-ar putea să deranjeze. Pe cei pudici îi îndemn să mai închidă ochii din când în când. Sau să-i deschidă. Pentru că asta e realitatea, asta este lumea în care trăim. Criticii literari, formatorii de opinie, adevăraţii scriitori de la noi s-ar putea să mă pună la zid. Poate vor considera că îndobitocesc populaţia cu limbajul ăsta. Nu urmăresc asta. Aşa că trag aer adânc în piept şi mă calmez. M-am săturat să mă tot gândesc la: „Vai, să nu fac asta, să nu zic asta, că o să zică nu ştiu cine nu ştiu ce despre mine”. Pentru că oricum vor zice, oricât de tare m-aş strădui să fiu pe placul altora. Vreau să fiu pe placul meu. Şi atât.

Scriu ce vreau. Despre ce vreau. Şi pentru cine vrea să citească. Până la urmă, o carte ar trebui să ne destindă, să ne facă să ne simţim bine, să râdem sau să plângem cu personajul. Să uităm de noi, de grijile noastre, de problemele care se ţin scai de noi, de boli, de lipsuri.

Informații adiționale

ISBN:

978-606-763-172-2

Data apariției:

aprilie 2018

Număr de pagini:

N/A

Format:

13×20 cm

Tip copertă:

broșată

Colecție:

În afara colecțiilor

În curând

În curând

În curând