“Romanţul Arei Şeptilici, suprarealist existenţial de inimă albastră, cu filiaţii în Gelu Naum, Urmuz şi Eugen Ionescu, urmează o linie melodică ingenios orchestrată din instantanee prozopoematice care dau seama de tristeţea cea de toate zilele, a autoarei, personajelor şi cititorului, disimulată în giumbuşlucuri metaforice, gînduri versificate, imagini surpate-n iluzii lingvistice…” (Radu Aldulescu)
“Ara Şeptilici se arată încă din Ficţiuni foarte sigură pe sine, deja posesoare a fineţei stilistice care o caracterizează şi astăzi şi deja manipulatoare dexteră a mai multor formule textuale, în funcţie de efectele urmărite. […] Dublul, un roman a confirmat din plin: e una dintre cărţile de vîrf ale «noului nou val» al prozei româneşti recente, a anilor ’90-2000. […] în simpatic-suprarealistele 100 de zile pînă la 1000 de ani predomină nu veselia, ci tristeţea, într-o combinaţie cu o uimitoare reţetă, indecelabilă: fără să poţi proba, fără să poţi demonstra, simţi că fluxul verbal disimulează imperfect stări din categoria celor depresive, că în subtext vibrează trăiri patetice şi interogaţii esenţiale. […] Rămîne un sentiment intens de tensiune existenţială. Ne este oferită o confesiune contorsionată, răsturnată în umor aproape negru. Mărturisitoarea s-a ascuns, s-a efasat în spatele divagaţiilor al căror sens nu e să lămurească lucrurile, ci să le dizolve în frazări reflexive. Să ne reamintim: «Gîndul e mai important decît cel care-l gîndeşte»…” (Ion Bogdan Lefter)
“Citesc cu mare greutate texte contemporane. Înghit tot mai anevoie povestea, așa cum a ajuns ea să ni se fâlfâie azi peste tot. Mi-e cam greață de cuvinte și nu dau doi bani pe Timp. De aceea, mă bucur s-o știu pe Ducesa Ara de Șeptilici, care mi-a cântat bucățele din Cântecele ei de Leagăn, adunate în cartea de față. Plecam de la ea în zori, cu o poftă de moarte deloc neglijabilă, care mă făcea vioaie și mirosea a ploaie. De ce să ți se-ndoaie? Într-o pauză publicitară eternă, să mângâiem pisica Maldoror, indirect. Să nu fim pe fază. Răspunsul este, de la Ara citire, unul singur: DA. (p.s. ieși afară dumneata!)” (Maria Răducanu)
